Indrazneste!

Ce i-a facut pe toti exploratorii sa lase in spate terenul familiar si sa faca saltul in necunoscut unde incertitudinea este cea care domina peisajul? Ce l-a determinat pe Columb sa se urce pe corabie si sa plece in cautarea a ceva ce nici el nu stia sigur ca va gasi?

De ce -Doamne iarta-ma!- s-au asezat, de buna voie, Neil Armstrong si echipajul lui in scaunele rachetei ce urma sa ii duca spre Luna, asta in timp ce, la cativa metri in spatele lor, tone de combustibil hiper infamabil ardeau la o temperatura de zeci de mii de grade?

Oamenii de stiinta vin cu explicatie, cel putin partiala, si anume, faptul ca aceasta nevoie de explorare este cauzata de o mutatie genetica denumita „DRD4-7R”, supranumita si “gena exploratorului” sau “gena aventurierului” si ca ea ar fi prezenta la 20% din oameni. Adica fie ai tras lozul castigator la loteria genetica, fie ti-a lipsit un numar.

Dincolo de sugestiile stiintifice, o explicatie mai simpla, ca un fir de argint ce leaga toate aceste “porniri”, cred ca graviteaza in jurul unui cuvant simplu: indrazneala sau curajul.

Curajul de a lasat in spate cunoscutul, familiarul, unde ceasul bate atunci cand stim noi ca trebuie sa bata, cum trebuie sa bata, si la ce intervale trebuie sa bata. Locul ala fain pe care-l denumesti acasa, si care mereu are tendinta de a se restrange, de a deveni mai mic, mai intim, mai sigur, mai plin de obiecte pe care nu ti le doresti de fapt (dar ai fost cumva pacalit de reclamelele alea shiny si premiate ca iti trebuie), mai confortabil, , mai, mai, mai…

Sigur, e bine acasa, pe canapeaua confortabila, la temperatura ta preferata reglata automat din termostatul smart, in timp ce zapezi prin mii de optiuni de filme si seriale pe Netflix care mai mult te fac nehotarat si scrolezi pe Glovo sa vezi ce “super-oferta” de la KFC ar intra cu filmul ala dulceag, sa mai balanseze gusturile DAR cert este ca nimeni n-a cucerit muntii din fata TV-ului ghiftuit de Netflix, si nimeni n-a gasit fericirea in timp ce cauta pe Amazon Prime un film, “dinala cu rating bun de nu s-a mai facut demult”.

De-a lungul timpul, ca orice om, am cautat fericirea batand la toate portile si, daca am gasit-o in forma ei pura sau nu, asta este inca un subiect caruia trebuie sa-i fac analiza DAR intr-un loc sigur nu ma voi mai intoarce sa bat a doua oara; in zona de confort. Acolo, ani la randul, au murit inainte de a se fi nascut: visuri, aventuri, emotii si trairi, legaturi nelegate, oameni necunoscuti inca, amintiri necreate. Practic: viata mea.

Am gasit ceva in schimb la antipodul ei; in nesiguranta si necunoscutul Africii, al Zanzibarului, in surpriza zile de maine si in a nu sti mereu cand bate ceasul, cum bate ceasul si ce fel va bate ceasul. Acolo, in taina necunoscutului, unde mintea ordonata riguros de societate cauta sa se agate de repere si standarde adanc crestate, am gasit emotia trairii intense, binecuvantarea incertitudinii, seva si esenta vietii.

Ne nastem puri si curajosi, dar cumva, pe parcurs, invatam frica si o invatam atat de bine incat devenim profesori si apoi o predam mai departe ca sa le fie tovaras de drum si copiilor nostri.

Dar intr-un final am realizat ca mantuirea de frica zace in necunoscut, iar pe acesta din urma, cu binecuvantarile lui, nu il incerci cu degetul, putin cate putin ci plonjezi in el ca-ntr-un Ocean, de la inaltime, cu indrazneala.

Golul din stomac si senzatia de libertate din zbor vor transmuta intr-o emotie pura, vie, ce-ti va servi drept energie pentru inot in apele involburate ale aventurii, departe de frica, familiar si confortabil acolo unde viata adevarata abia incepe.

Asa ca daca ar trebui sa-ti las pe final un sfat intr-un cuvant, iti pot lasa atat.

INDRAZNESTE!